Copil nedormit, ma vindec. Am luptat prea mult sa ajung aici ca acum sa-mi pese ca esti rupt de oboseala, ca n-ai dormit decat 2 ore in seara precedenta. Nu pot sa renunt acum, desi ruperea mea de tine e atat de greu de realizat, incat uneori parca nici nu se intampla. Noptile albe duc la ganduri negre, zice Bogdan si eu il cred. Imi e greu, si desi T. imi zice mereu sa nu ma mai ingrijorez pentru toate tampeniile eu nu pot, pentru ca sunt paranoica. Paranoica like hell, dar uite ca am stiut ce s-a intamplat din decembrie, stiam, si daca nu as fi fost atat de paranoica nu as fi vazut asta. Da, vad chestii, si intr-o zi cu soare pe un munte te-am vazut pe tine. Si daca n-ar fi fost aroganta ta si indiferenta cu care m-ai tratat [eu nu credeam ca exista o persoana care sa-mi reziste] nu as fi acum aici. A fost primul moment din viata mea cand mi-am dat seama ca sunt imatura, si am regretat. Asa ca am continuat asa cum stiam si am primit acelasi raspuns. Eram ca o musca, incercand sa ajung la lumina prin geam; ma loveam de un perete invizibil. My heart just skipped for the first time then, si nu mi-am dat seama. Si a trecut timpul si nu am stiut de ce sunt asa cum sunt, de ce nu pot sa am relatii normale. Ai fost acolo suficient cat sa-mi rasari dintr-un colt intunecat al mintii in momente capitale si sa-mi amintesti ca insemni ceva. Si am crezut ca o fraiera ca esti asa cum te credeam, si de multe ori dadeam vina pe V. si E. Daca ei ar fi facut ceea ce voiau initial, lucrurile ar fi stat altfel, cu totul altfel acum, sunt sigura.
*
* *
astazi a fost prima seara cand inima nu mi-a mai batut asa tare cand te-am vazut, cand as fi putut sa ma port normal.
