Te rog sa nu mai spui ca o să pleci
E un concert Carla's Dreams la TV și am dat random pe el. G se joacă în birou, eu mi-am uscat părul, și îmi dau seama ca totul se schimba. Ascult Carla's Dreams, casual, și nu mai am acea strângere de inimă.
.
Toate încep mai târziu la mine. Totul. Viața
Pe G l-am cunoscut mai târziu, la 26 de ani. Viața noastră împreună, (dacă!), va începe aproape de 30 de ani..
21.iunie
și totuși... Mi-am modelat așteptările și dorințele după Oana. Oana l-a cunoscut pe M la 26 de ani și termenul meu limita, autoimpus, a fost 26 de ani. Cumva, Cineva s-a îngrijit de mine, să găsesc pe cineva cu care să-mi facă plăcere să fiu.
M-a mai întrebat cineva: te vezi alături de el toată viața? Și adevărul e că mi-e greu să-mi închipui ce și cum va fi, cu toată imaginația mea bogată, mi-e greu sa văd astfel de lucruri. Dar nu pot să-mi imaginez viața fără el, nici acum, nici mai târziu. Și cred ca asta e mai important.
Apoi am văzut o poză cu 3 fete, eu nu eram acolo, și sincer.. Nu mi-a părut rău. Nu am simțit ca pierd ceva. Mă bucur, sincer. Drumurile noastre se îndepărtau oricum, a fost momentul, ușor brusc, în care a fost un hard stop. Și nu îmi pare rău.
20 iulie.
Concediu cu C și V. G. doarme lângă mine. Eu mă uit la poze ale lui A și v. Am scris inițial 'cu' însă nu au poze împreună, așa cum nici eu și G nu avem. Mă întreb dacă se iubesc, dacă sunt încă împreună și sper in mod sincer că nu! Sper să nu fie fericit, nici pe termen scurt, nici pe termen mediu sau lung. And yet I don't care. Pun deoparte cartea si ma pun langa baiatul asta care ma ia in brate automat desi doarme. Happiness feels really good.