Ok, eu voiam să scriu de mult(adică de pe 6) de chestia pe care noi(în clasă) am organizat-o - adică am extras bileţele şi am făcut cadou colegului al cărui nume a fost scris pe bilet. Pentru mine a fost primul an în care am făcut o activitate de genul acesta, dar mulţi dintre colegii mei erau obişnuiţi cu acest ,,obicei", ceea ce m-a făcut să mă întreb de ce eu şi clasa mea nu ne-am gândit şi noi asta. Oare pentru că eram nişte individualişti cu prejudecăţi şi fiţe? Pentru că ne păsa doar de noi şi, eventual, de cercul nostru de prieteni? Da, poate/probabil că da. Eu l-am avut pe Ovidiu, şi mult timp n-am ştiut cu ce să-l cadorisesc. De fapt, n-am ştiut prea bine nici măcar când am intrat în magazin. După lungi, foarte lungi lupte(seculare, care au durat 30 ani :-)... ), prin telefon şi/sau verbale cu cei apropiaţi, m-am hotărât în sfârşit că portocaliul era mai potrivit decât roşul. Dar asta e altă poveste. Am primit, de la
Nico, ceea ce îmi doream foarte mult, şi de mult timp, adică un raton....Da...chiar un raton, pentru că e animal simetric. Nu are rost să spun cât de mult m-am bucurat de cadou(etichetat imediat drept genial şi super-tare), pe care l-am numit Nico.
Mai jos sunt poze:


în stânga cu
Nico şi Nico2, în dreapta cu
Heli, good friend and Nico2 :-))
Sper că a ne face cadouri de Moş Nicolae va deveni o tradiţie, mie-mi place foarte mult!
3 comentarii:
Ratonul ăla super sweet! :x
Lupte seculare, dar tot i-ai luat un cadou cool. :))
Ma bucur ca ti-a placut:D...N-am iesit bine in poza:((((,dar nu-i nimic...noi sa fim sanatosi:))
noi să fim sănătoşi nico >:D< lasă, că am şi eu o faţă în pozele alea... să privim totuşi partea bună a lucrurilor: m-ai cadorisit cu un raton farte fotogenic!!!
Trimiteți un comentariu