Vine,vine primăvara......

....Da, şi eu mă simt extrem, ciudat de bine aş putea zice! Păsările cântă, soarele străluceşte, lumea....se iubeşte, şi totul pare desprins dintr-o compunere a unui copil de clasa a II - a. Oki, mă dau bătută. M-aţi prins. Cum v-aţi dat seama că detest primăvara? Lăsând la o parte faptul că mi se zice că e foarte ciudat că detest primăvara (pe româneşte, mi-au zis că nu-s normală, bre!), de ce ar trebui să-mi placă? Adică, în afară de nori şi cer (ambele superbe), şi (oarecum) de pomi îmfloriţi, ce e atât de grozav la primăvară? Vremea schimbătoare? Toate soiurile de insecte posibile şi imposibile, cunoscute sau în curs de afirmare a talentelor de înţepare sau speriare a populaţiei umane, canine, feline sau de orice altă naţie? Pentru că astenia îmi dă dureri de cap şi greutate-n gândire? Pentru că voi, you four million self-absorbed people vă simteţi(!) bine, pentru că primăvara se giugiulesc toate animalele, chestie(!) care va duce la perpetuarea speciilor?
Azi a fost o zi în care multe au mers prost, dar m-am simţit extrem de bine. Unele prietenii chiar cred că pot dura mai mult decât cele...de unică folosinţă, şi sunt recunoscătoare celor 5-6 persoane care nu mă lasă să putrezesc în pace.
Ca să vedeţi că nu numai eu sufăr de momente de adâncă, profundă şi abisală sinceritate, acum 10 minute meciul Steaua - Rapid s-a anulat din cauza unor suporteri care au pătruns pe teren. Daaar vai, ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi fost opriţi? 'Oh, mister policeman,I play for Steaua and some crazy fans are trying to get me! Oh, did I mention my name is Bănel?' No shit, you don't say!
Ca să închei magistral, ia vedeţi ce face primăvara din oameni.........







Mai aveam ceva de scris, dar am uitat. Deh, primăvara asta e de vină! :))
Noapte bună, eu mă duc să visez frumos!

Mi s-a spart ghinionu`.....

...în sfârşit!
Am scăpat de tot ce înseamnă greu(olimpiadă) destul de onorabil, zic eu - 8,20 faţă de puctajul la care mă aşteptam eu...e bine! Şi am scăpat şi de durerea supărătoare de stomac! Can life get any better? Bineînţeles că ar fi putut fi mult mai bine, dar viaţa mea, aşa cum e acum, e foarte tare!
Noapte bună, eu mă duc să visez frumos!

Mă simt mică.....

Azi a fost o zi groaznică. Bine, aproape groaznică. Am făcut (la) ce n-am crezut vreodată că voi face(fizică şi logică), dar n-am făcut la ce ar fi trebuit să fac/am crezut că fac (mate şi cel mai rău dintre toate, *engleză*).
Ştiu că a greşi e omeneşte. Mai mult sau mai puţin prosteşte, toţi greşim. Ştiu. Pur şi simplu se întâmplă. Mie cel puţin. Dar nu mă aşteptam să fie de gradul ăsta, în halul ăsta. Şi credeam că am şi eu pretenţii la ceva la olimpiadă....
Nu neg. Mă simt foarte naşpa. Am greşit enorm, groaznic, masiv, incredibil de mult la lucrare. Nu, nu greşeli de fineţe, din acelea din prea multă ştiinţă. Greşeli de copil de clasa a IV - a, de primii ani de învăţare, de nivel mediocru, de copil care nu ştie să scrie (pentru că nici să scriu nu mai ştiu bine - asta am aflat azi).
Nu cred că are rost să-mi iau angajamente extraordinare, de care să se mire nu doar cele 3-4 persoane care (cred că) îmi citesc blogu' (adică ăsta), ci şi persoanele care nu mă cunosc, şi poate îmi vizitează blogu' pentru prima dată. Pentru mine lucrurile care pentru alţii nu contează chiar deloc contează incredibil de mult - adică lucrarea aia pe care nu ştiu dacă îmi voi mai putea arunca ochii încă o dată. Alţii sunt în aceeaşi situaţie şi nu sunt la fel de afectaţi - sau nu lasă să se vadă la fel de mult ca mine. Nu am ce să fac. Aşa m-a făcut pe mine Dumnezeu - transparentă. Bine sau nu - asta e.
Dacă există un lucru pe care vreau să-l fac înainte de orice, aş vrea să-mi cer scuze pentru că m-am purtat aşa cum m-am purtat seara asta cu cei din jur, cărora le-a păsat, şi pe care i-am indispus sau supărat cu necazul meu. Îmi pare rău, când sunt supărată se vede şi se simte. Deci, îmi cer scuze Heli, Nico, Sorin, Rada, Alexandra, Laura şi Chestie. Şi îmi cer scuze doamnei profesoare de engleză pentru lucrarea dezastruoasă pe care o va vedea. Îmi asum toată vina şi înţeleg dacă nu mă mai lăsaţi să merg mai departe la olimpiadă.
Un alt lucru, despre care cred că este mai important decât cel mai sus-menţionat, este să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că lecţia asta pe care mi-a dat-o a avut un scop, pe care l-a atins, dar şi (MAI ALES) pentru că mi-a arătat (a nu-ştiu-câta oară) că unora le pasă, şi că am nişte prieteni incredibli, şi care sunt acolo pentru mine când am nevoie de ei. Deci mulţumesc
Heli, Nico, Sorin, Rada, Alexandra, Laura. Şi Chestie, care a părut că-i pasă chiar dacă eu nu pot să-l sufăr în general.
Acestea fiind zise.... mă duc să acult muzică depresivă şi să mă gândesc la cât de naşpa a fost ziua de azi.

Lyric: Tonight, leave me alone, I'm lonely


Pink - Leave me alone


Simple Plan - Untitled( How Could This Happen To Me)

Încărcătură specială....

Pozele de mai sus sunt....destul de vechi dacă mi se permite să spun că o poză din ianuarie-februarie (nu mai ştiu exact de când) e veche. Poate că nu înseamnă sau nu exprimă nimic pentru unii, dar sunt foarte speciale pentru mine, pentru că amintirile pe care le reînvie sunt priceless. Sunt mai mult decât nişte poze, spun o poveste, una care are happy-ending deşi nu părea că va avea. Fatalist? Da, sunt destul de tristă acum din simplul motiv că uneori simt că îmi irosesc viaţa făcând nimicuri, sau cu persoane care nu merită, când aş putea să fac atâtea alte lucruri.... Săptămâna asta care se deschide-n faţa-mi pare ameninţător de dificilă, şi culminează duminică, cu judeţeana la engleză, care se suprapune cu un eveniment la care aş fi vrut să particip şi eu. Nu le poţi avea niciodată pe toate, so a girl can only dream of some things....
Nici să expiri în pace nu mai poţi.....

Lyric: We will not let time erase us....
The Hush Sound - A Dark Congregation

Pic Of The Day: Plictiseală......

Pentru că azi mă plictisesc....
Pentru că şi Laura(sora mea, mai sus în poză) se plictiseşte...
Pentru că lumina e foarte faină în acest moment în camera mea...
Pentru că n-am ce face....
Pentru că vreau să-mi ,,omor" timpul...
Pentru că-mi place....
Pentru că merit!(oh, mighty world of gossip girl!:-")

Lyric: ,,I feel I've come to realize
How fast life can be compromised
Step back to see what's going on"
Sum 41 - The Hell Song