Mă simt mică.....

Azi a fost o zi groaznică. Bine, aproape groaznică. Am făcut (la) ce n-am crezut vreodată că voi face(fizică şi logică), dar n-am făcut la ce ar fi trebuit să fac/am crezut că fac (mate şi cel mai rău dintre toate, *engleză*).
Ştiu că a greşi e omeneşte. Mai mult sau mai puţin prosteşte, toţi greşim. Ştiu. Pur şi simplu se întâmplă. Mie cel puţin. Dar nu mă aşteptam să fie de gradul ăsta, în halul ăsta. Şi credeam că am şi eu pretenţii la ceva la olimpiadă....
Nu neg. Mă simt foarte naşpa. Am greşit enorm, groaznic, masiv, incredibil de mult la lucrare. Nu, nu greşeli de fineţe, din acelea din prea multă ştiinţă. Greşeli de copil de clasa a IV - a, de primii ani de învăţare, de nivel mediocru, de copil care nu ştie să scrie (pentru că nici să scriu nu mai ştiu bine - asta am aflat azi).
Nu cred că are rost să-mi iau angajamente extraordinare, de care să se mire nu doar cele 3-4 persoane care (cred că) îmi citesc blogu' (adică ăsta), ci şi persoanele care nu mă cunosc, şi poate îmi vizitează blogu' pentru prima dată. Pentru mine lucrurile care pentru alţii nu contează chiar deloc contează incredibil de mult - adică lucrarea aia pe care nu ştiu dacă îmi voi mai putea arunca ochii încă o dată. Alţii sunt în aceeaşi situaţie şi nu sunt la fel de afectaţi - sau nu lasă să se vadă la fel de mult ca mine. Nu am ce să fac. Aşa m-a făcut pe mine Dumnezeu - transparentă. Bine sau nu - asta e.
Dacă există un lucru pe care vreau să-l fac înainte de orice, aş vrea să-mi cer scuze pentru că m-am purtat aşa cum m-am purtat seara asta cu cei din jur, cărora le-a păsat, şi pe care i-am indispus sau supărat cu necazul meu. Îmi pare rău, când sunt supărată se vede şi se simte. Deci, îmi cer scuze Heli, Nico, Sorin, Rada, Alexandra, Laura şi Chestie. Şi îmi cer scuze doamnei profesoare de engleză pentru lucrarea dezastruoasă pe care o va vedea. Îmi asum toată vina şi înţeleg dacă nu mă mai lăsaţi să merg mai departe la olimpiadă.
Un alt lucru, despre care cred că este mai important decât cel mai sus-menţionat, este să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că lecţia asta pe care mi-a dat-o a avut un scop, pe care l-a atins, dar şi (MAI ALES) pentru că mi-a arătat (a nu-ştiu-câta oară) că unora le pasă, şi că am nişte prieteni incredibli, şi care sunt acolo pentru mine când am nevoie de ei. Deci mulţumesc
Heli, Nico, Sorin, Rada, Alexandra, Laura. Şi Chestie, care a părut că-i pasă chiar dacă eu nu pot să-l sufăr în general.
Acestea fiind zise.... mă duc să acult muzică depresivă şi să mă gândesc la cât de naşpa a fost ziua de azi.

Lyric: Tonight, leave me alone, I'm lonely


Pink - Leave me alone


Simple Plan - Untitled( How Could This Happen To Me)