in apartament cel putin.
Se spune ca atunci cand oamenii fac curatenie sau isi strang lucrurile pentru ca se muta gasesc lucruri cu care nu s-au mai intalnit demult sau de care au uitat. Eu strang de o saptamana now tot felu' de chestii si chestioare si... nu am gasit/regasit ceva semnificativ... bratari... cateva haine... dar nimic semnificativ really. Ceea ce e trist. Dar inca sper.
Inca sper.
Sper sa gasesc ceva care sa ma faca sa ma gandesc la ceva frumos care s-a intamplat, ceva care sa ma faca sa zambesc gandindu-ma la o gafa de-am facut-o, ceva care sa-mi trezeasca ... o .. emotie.. orice. vreau sa-mi simt sufletul miscand, vibrand. vreau orice fel de adrenalina care sa ma trezeasca si sa ma puna in miscare. daca nu total, macar partial...
un alt lucru care se spune despre curatenie/ impachetatu' lucrurilor pentru schimbarea domiciliului e ca te face sa reflectezi la ceea ce s-a petrecut acolo, la viata ta up to that moment. Pe mine nu. Apoi ca te face sa refletezi la ideea - sfarsit inceput. Nou sfarsit - nou inceput. Inceputul sfarsitului. Azi noapte am visat ca eram in biserica si ca faceam ceea ce trebuia si ceea ce mi se spunea sa fac, nu ce voiam eu. Si am ajuns sa gandesc ca una din tipele de le cunosc... spre surprinderea mea si a ei totodata.
Nu poate exista un inceput fara ca mai inainte sa fi existat un sfarsit. Ba da. Poti sa incepi de 10000 de ori fara sa termini lucrul/lucrurile incepute inainte. Doar ca nu am chef sa argumentez acum.
Simt cum de cand a inceput vara creieru' meu se duce incetu' cu incetu' la culcare. Deci chiar daca as avea chef nu stiu daca as putea sa argumentez ceva corect si concret. S-a intamplat la fel si vara trecuta. Doar ca aia s-a terminat cu un eveniment... hm... neprevazut dupa care am simtit efectiv ca mi se deschide mintea. Ce sentiment extraordinar! Unul dintre cele mai clare si mai persistente pe care le-am avut vreodata.
Vara ii face pe oameni neseriosi. extrem de neseriosi. Nimeni nu se mai tine de cuvant, nu-si mai aduce aminte de promisiunile de le-a facut, de angajamentele luate. Si asta ar fi ok[ma rog... in limitele in care acest gen de lucruri poate fi ok...] daca s-ar intampla o data, de doua ori bla..., dar daca deja cineva isi face un obicei din asta, atunci e trist. Mai bine ar pune punct. temporar macar daca nu de tot. Oamenii dezamagesc tot timpul, dar acum parca e prea mult.
Toate inceputurile sunt frumoase. Absolut toate. Continuarile sunt ceea ce determina oamenii sa sfarseasca anumite lucruri. e pacat cand un inceput involueaza si nu evolueaza, asa cum ar trebui. Atunci incepi sa te gandesti sa ii pui capat, sau sa il lasi in standby. The standby phase is such a good back-up plan...
Nu mai stiu despre ce am vrut sa scriu. Eu chiar credeam ca am chestii mai aberante scrise pe blog. Acum stiu ca asta le intrece pe toate.
[Si culmea e ca.... nu mai conteaza.]
Se spune ca atunci cand oamenii fac curatenie sau isi strang lucrurile pentru ca se muta gasesc lucruri cu care nu s-au mai intalnit demult sau de care au uitat. Eu strang de o saptamana now tot felu' de chestii si chestioare si... nu am gasit/regasit ceva semnificativ... bratari... cateva haine... dar nimic semnificativ really. Ceea ce e trist. Dar inca sper.
Inca sper.
Sper sa gasesc ceva care sa ma faca sa ma gandesc la ceva frumos care s-a intamplat, ceva care sa ma faca sa zambesc gandindu-ma la o gafa de-am facut-o, ceva care sa-mi trezeasca ... o .. emotie.. orice. vreau sa-mi simt sufletul miscand, vibrand. vreau orice fel de adrenalina care sa ma trezeasca si sa ma puna in miscare. daca nu total, macar partial...
un alt lucru care se spune despre curatenie/ impachetatu' lucrurilor pentru schimbarea domiciliului e ca te face sa reflectezi la ceea ce s-a petrecut acolo, la viata ta up to that moment. Pe mine nu. Apoi ca te face sa refletezi la ideea - sfarsit inceput. Nou sfarsit - nou inceput. Inceputul sfarsitului. Azi noapte am visat ca eram in biserica si ca faceam ceea ce trebuia si ceea ce mi se spunea sa fac, nu ce voiam eu. Si am ajuns sa gandesc ca una din tipele de le cunosc... spre surprinderea mea si a ei totodata.
Nu poate exista un inceput fara ca mai inainte sa fi existat un sfarsit. Ba da. Poti sa incepi de 10000 de ori fara sa termini lucrul/lucrurile incepute inainte. Doar ca nu am chef sa argumentez acum.
Simt cum de cand a inceput vara creieru' meu se duce incetu' cu incetu' la culcare. Deci chiar daca as avea chef nu stiu daca as putea sa argumentez ceva corect si concret. S-a intamplat la fel si vara trecuta. Doar ca aia s-a terminat cu un eveniment... hm... neprevazut dupa care am simtit efectiv ca mi se deschide mintea. Ce sentiment extraordinar! Unul dintre cele mai clare si mai persistente pe care le-am avut vreodata.
Vara ii face pe oameni neseriosi. extrem de neseriosi. Nimeni nu se mai tine de cuvant, nu-si mai aduce aminte de promisiunile de le-a facut, de angajamentele luate. Si asta ar fi ok[ma rog... in limitele in care acest gen de lucruri poate fi ok...] daca s-ar intampla o data, de doua ori bla..., dar daca deja cineva isi face un obicei din asta, atunci e trist. Mai bine ar pune punct. temporar macar daca nu de tot. Oamenii dezamagesc tot timpul, dar acum parca e prea mult.
Toate inceputurile sunt frumoase. Absolut toate. Continuarile sunt ceea ce determina oamenii sa sfarseasca anumite lucruri. e pacat cand un inceput involueaza si nu evolueaza, asa cum ar trebui. Atunci incepi sa te gandesti sa ii pui capat, sau sa il lasi in standby. The standby phase is such a good back-up plan...
Nu mai stiu despre ce am vrut sa scriu. Eu chiar credeam ca am chestii mai aberante scrise pe blog. Acum stiu ca asta le intrece pe toate.
[Si culmea e ca.... nu mai conteaza.]
Morcheeba-What New York Couples Fight About
Un comentariu:
we need to talk!:|
pe langa faptul ca simteam nevoia sa vorbesc cu tine despre ceva, postul tau ma... ingrijoreaza? you ok, hun? :o3
Trimiteți un comentariu