These days...

2 sarcastici pe ultima banca. dialoguri de 2-4 replici. Nu e nevoie de prea multe cuvinte pentru ca ei sa se simta bine, doar sa fie spuse bine. Replici de o ironie muscatoare, pe care ea le intrebuinteaza cu zambetul pe buze. El isi musca buzele si zambeste. Vine si randul lui, doar ca nu loveste atat de tare. Ultima banca e un loc tare bun pentru astfel de discutii, nu? O pot tine asa cateva ore, dar asta nu e un test de rezistenta, doar un md placut de a petrece timpul. Pentru cei doi, cel putin. Isi atrag zambete venite din fata, cu subinteles sau nu, observatii din plin de la tot felul de persoane, mai mult sau mai putin avizate. Lumea se muta din jurul lor, mai raman pe-aproape doar cativa copii. Cu care cei doi nu prea se descurca.



'Imi plac tare mult copiii, da' sa nu fie ai mei.'
......
'Da, si mie.'

A fost ca pentru ultima zi de weekend din vara asta. Perfect.

Se uita din cand in cand si spre dreapta acolo unde e celalalt. Vrea sa o vada asa cum e acum, fericita, plina de verva, sarcastica, fermecatoare, fermecata si fermecand, zambind si facandu-i pe altii sa zambeasca. S-o vada asa cum n-a vazut-o niciodata, s-o vada cum nu-i pasa de el. Sa-i caute privirea asa cum a cautat-o de atatea ori inainte, si s-o gaseasca adancita in ochii albastrii ai prietenului sau.

*
* *

one of the prettiest pictures I've ever seen.