*
uitasem de partea asta din viata mea.
'Stai lin'
probabil scris de pe un iPhone 4, de catre o mana dreapta cu ceas Vacheron cel putin [s-a respectat totdeauna], fara diacritice [limba romana nu i-a fost un punct forte niciodata, eu eram dictionarul de care avea nevoie, cand avea nevoie], imbracata intr-o camasa din Austria[nu i-am uitat pasiunea, mi-a transmis-o si mie si eu nici nu-mi dadusem seama] probabil albastru deschis - ii scoate ochii in evidenta, stie asta, la care asorteaza o curea maro aproape la fel de scumpa ca si camasa.
Nici unul nu s-a schimbat prea mult. Dar totusi e o prapastie de netrecut intre noi acum. Si simtim asta.
Cateodata trec pe langa bloc si ma intreb daca mai are hamster, si daca a uitat dupa amiaza aia de la etajul 10, cand ne jucam cu Conch., daca mai stie de k.m. si toate glumitele adiacente.
Niciodata nu mi-a lipsit in mod deosebit. Niciodata nu i-am lipsit in mod deosebit.
*
Nu mi-e teama de mână, ci de cine şi ce mai aduce ea.
Ma simt iar aiurea. mai mica si insignifianta ca de obicei.
si imi aduc aminte de ce.
Morcheeba - Over and Over
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu