telefoane, scutere, computere
pentru toate lalelele din lume.
un buchet de ghiocei pastrati pana pe 19.
vorbe lansate ca niste torpile. bomboane de ciocolata. zgarieturi
oameni care vorbesc, oameni care converseaza, oameni cu probleme adevarate.
o fata absenta. care asteapta.
si un pahar cu apa rece, turnat in cap, pe post de wake up call.
i.d. oh well
pentru toate lalelele din lume.
un buchet de ghiocei pastrati pana pe 19.
vorbe lansate ca niste torpile. bomboane de ciocolata. zgarieturi
oameni care vorbesc, oameni care converseaza, oameni cu probleme adevarate.
o fata absenta. care asteapta.
si un pahar cu apa rece, turnat in cap, pe post de wake up call.
i.d. oh well
7 comentarii:
Oameni cu probleme adevărate...
Peste tot, în locurile noi în care merg, dedic o oră din viața mea holbându-mă la oamenii din autobuz, de pe stradă, din magazine...încercând să-mi dau seama oare viața lor cum e? Oare au probleme? Oare le e foame?
Am regăsit chestia asta în ce ai zis tu;))
si eu mai fac asta, cam de fiecare data cand merg pe undeva si sunt singura.
poate incerc sa spun o poveste in locul lor, imi plac povestile si cred ca nu sunt singura. si incerc sa le si zambesc, chiar daca m-ar putea considera slightly crazy din cauza asta. :)
si cand imi e foame... incerc sa ma uit in jur si sa vad cui ii mai e foame, si ce ar manca acasa. :">
imi tine mintea ocupata pana cand ajung sa mananc si eu ceva. ;))
asta e foarte fain. Iar legat de chestia cu zâmbitul, mereu mi-am dorit să îmi zâmbească o persoană necunoscută...pt că atunci mă pune pe gânduri și mă face să creez tot felul de scenarii. Și fii sigură că sunt destui oameni capabil în lumea asta, care ar aprecia la maxim un zâmbet venit de unde trebuie:D
:*
Poveștile, sunt foarte utile, din punctul meu de vedere. Pe lângă faptul că deși noi suntem cei care scriem povestea unui om, în funcție de ea putem să dăm drumul la imaginație și să descoperim persoana.
;;)
daca dam frau liber imaginatiei nu inseamna ca neaparat descoperim persoana.. poate ceea ce am vrea sa vedem/gasim in ea. :-??
eu oricum incerc sa le zambesc, desi multi se uita la mine ca la un extraterestru[pentru ca de ce ar trebui eu sa zambesc unui necunoscut?]. Uneori cred ca incerc sa compensez pentru zilele mele proaste, cand am o privire... cel putin nu prea simpatica.
Poate o sa-ti zambeasca cineva necunoscut pe strada, odata. ;)
sper:D
Trimiteți un comentariu