De multe ori nici nu stiu cate sunt doar in mintea mea, si cate se intampla independent de ce am anticipat gandit eu la un moment dat.
Si acolo granita dintre real si ireal se estompeaza.
Da, poate ca stric multe lucruri pentru ca le gandesc prea mult, dar asta ma si ajuta ca dezamagirea sa nu fie atat de mare atunci cand unele chiar se intampla. Pentru ca atunci stiu ca undeva, candva, am presimtit si asta.
Deci, daca se va intampla, se va intampla, si o sa stiu ca m-am gandit si la posibilitatea asta. Nu stiu de ce tot timpul raportez chestiile la mine. Dar ma bucur ca si de data asta am facut-o, altfel probabil nu m-as fi gandit la asta decat mai tarziu, si ar fi fost si mai urata reactia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu