Cufundandu-ma in
jumatatea mea de fotoliu, examinam cu privirea absenta fata de masa,
reconturandu-i carourile. Drept sa spun, ma intrebam de fapt cum e posibil ca o
persoana barfita ieri si unul dintre cei care fusese acolo sa barfeasca acum o
alta persoana din situatia precedenta, si amandoua sa cada de acord cu privire
la ce se straduisera sa faca pentru cel de-al treilea, cum era o cauza pierduta,
cum evident ca da, bineinteles ca nu, sigur, desigur. Incepeam sa ma intreb
cand va veni si randul meu, ce urmau sa zica alti doi sau trei sau cinci, ce sfaturi pe care nu
le-am ascultat isi vor mai pune in gura, si cum ar trebui sa fiu eu de fapt
pentru a fi si eu o persoana asa cum doresc ei sa vada.
Va rog,
barfiti-ma cu mine de fata, ar fi mult mai amuzant sa pot sa fac chiar eu
observatii asupra mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu