Nici eu nu stiu bine de ce,
dar
I go back to December
all the time.

Luna asta  e minunata.
Am iubit, am ras, am iesit. Am crezut, am ranit, am fost ranita. Am avut incredere, am facut chestii tampite sau minunate. Am realizat ceva, sau poate mai mult[e]. M-am schimbat si am schimbat. Am plans un pic, am cumparat cadouri, am primit in dar minuni.
Inca am in suflet concertul Pasarea Colibri, si un dor nebun de mare. Decembrie a fost intotdeauna o luna atat de speciala in viata mea.
 Acum astept, ca si-n alti ani, datele mele fatidice, si apoi eliberarea. Nu sunt superstitioasa, dar totdeauna s-a intamplat ceva important pentru mine in anumite perioade. Cu totii avem viciile noastre.

Nu, I don't go back to December all the time, doar cateodata. Multe nu mai dor de mult, si nici mie nu-mi vine-a crede asta cateodata. Nu as fi crezut sa am iarasi inima intreaga, si totusi, parca acum e mai mare, si-ar incapea in ea mult mai mult si multe, iarna mi-a oferit intotdeauna atat de mult!

Iubesc sa iubesc, si iubesc ca cel pe care l-am iubit e departe acum. Nu m-am mai gandit de mult la el, si daca s-ar intoarce nici nu stiu ce i-as spune. Intre timp altii mi-au spus sau aratat ce eu si el nu ne-am  putut arata unul altuia., iar ea e acum fericita in bratele altcuiva, si sper ca si eu si el sa fim. Ma bucur ca e departe, lucrurile au devenit doar mai clare dupa ce a plecat. Si daca n-ar fi plecat atat de irevocabil ar fi fost doar mai greu.

Eu? Eu spun sincer ca sunt fericita cu un bol plin de spaghete in fata, culcusita bine sub patura mea.
Chiar daca am gresit carnea pentru sos, a iest ceva mai bun si mai nou. Invat sa imi placa asta, nu doar cu spaghetele.