Stii ceva?

Astă-seară am realizat ceva.

Tu o să fii întotdeauna A.
Doar că nu vei şti asta niciodată.




Niciodată.

Dragă Rs.

“In vain have I struggled. It will not do. My feelings will not be repressed. You must allow me to tell you how ardently I admire and love you.”

“Elizabeth’s astonishment was beyond expression. She stared, coloured, doubted, and was silent.”



Ştii, jur că o să-mi fie dor de zilele în care colindam oraşul, de mână, cu soarele-n păr, recitând din Mândrie şi prejudecată.
Accentul ăla perfect, şi frazele perfect reluate, nu e de mirare că s-a întâmplat ce s-a întâmplat.



Nu pot să te urăsc, deşi poate că mi-ar face bine.

Ha.ha.ha

,,Că patima aceasta coborâtă în om de
aiurea e foc, ce mistuie preajmă şi purtător.
Şi e pedeapsă şi blestem.”




Morala?
Nu există.
Sau poate da, că ar trebui să nu-mi pese de nimic
ca să nu fiu tot eu aia care, în final, se simte ca naiba.
Tot nu înţeleg cum nu pot să înţeleg niciodată cum trebuie, ce trebuie.



Viitorul se închide peste mine, ca o uşă.

Ah...

I looked at her hand and saw there was no ring on it. On either one.


Yet.


James.



O sa fie 6 saptamani lungi.
One down. 5 more to go. Ma urasc pentru a ma bucur ca se muta. Sunt o heartless bitch, dar o sa rezistati, stiu asta.

Intended song: John Meyer - In repair
Actual Song: ATB - feel alive