,,Că patima aceasta coborâtă în om de
aiurea e foc, ce mistuie preajmă şi purtător.
Şi e pedeapsă şi blestem.”
Morala?
Nu există.
Sau poate da, că ar trebui să nu-mi pese de nimic
ca să nu fiu tot eu aia care, în final, se simte ca naiba.
Tot nu înţeleg cum nu pot să înţeleg niciodată cum trebuie, ce trebuie.
Viitorul se închide peste mine, ca o uşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu