“In vain have I struggled. It will not do. My feelings will not be repressed. You must allow me to tell you how ardently I admire and love you.”
“Elizabeth’s astonishment was beyond expression. She stared, coloured, doubted, and was silent.”
Ştii, jur că o să-mi fie dor de zilele în care colindam oraşul, de mână, cu soarele-n păr, recitând din Mândrie şi prejudecată.
Accentul ăla perfect, şi frazele perfect reluate, nu e de mirare că s-a întâmplat ce s-a întâmplat.
Nu pot să te urăsc, deşi poate că mi-ar face bine.
Ştii, jur că o să-mi fie dor de zilele în care colindam oraşul, de mână, cu soarele-n păr, recitând din Mândrie şi prejudecată.
Accentul ăla perfect, şi frazele perfect reluate, nu e de mirare că s-a întâmplat ce s-a întâmplat.
Nu pot să te urăsc, deşi poate că mi-ar face bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu