10 days challenge. Day 10

Day Ten: One confession.


Yeey! Am ajuns in ziua a 10a. so happy. Dar ultima chestie asta se anunta a fi ceva greu.. de definit.

Hm, let's see.

I'm a lot of things nobody [or very few people] know/s about. Sunt o fire extrem de schimbatoare si aiurita. Pendulez continuu intre rau abisal si bine. Ultimii doi ani au fost cei mai grei din viata mea. Am descoperit ca imi place extrem de mult un tip[despre care eram 85% sigura ca simte ceva pentru mine - la inceput] care in veci nu s-ar uita la mine. Asta a fost foarte greu de acceptat, mai ales pentru ca pana atunci, nu a existat vreo chestie pe care s-o vreau si sa nu vina singura la mine. Si m-am luptat cu chestia asta, singura, asa cum am facut mereu, pentru ca cea mai grea batalie pe care o poti duce e cea cu tine insuti. Si am fost singura pentru ca am ales sa fiu singura, pentru ca nimeni nu putea sa ma ajute. Pentru ca nimeni nu reusea sa ajunga la mine asa cum as fi vrut, pentru ca stiam ca nimeni nu ar fi inteles asa cum as fi vrut eu sa inteleaga. Si, in fond, ce drept aveam eu la intelegere normala, cu o problema atat de anormala? Eu n-am mai intalnit o persoana care sa fi trecut prin ceea ce am trecut eu atunci, sau macar prin ceva asemanator. Doar in carti si toti erau barbati. Imi era foarte clar si ca era destul de greu si sa explic totul, sau macar o parte, si acum imi e. Dar atunci era mult mai greu. Si am facut ceea ce fac[eam] de obicei - m-am inchis in mine. A fost o problema care ma manca pe dinauntru, era ca un cancer si trebuia sa gasesc o solutie, macar temporar. Si am inceput sa-mi canalizez toate energiile catre gasirea acestei solutii. Cumva, mereu am avut impresia ca familia mea si a lui erau meant to be together somehow, ca si cum le unea un fel de legatura invizibila care ar fi devenit vizibila odata cu existenta impreuna a doua persoane din ele. Inca mai cred asta, am un sentiment ca asa e. Si chiar credeam ca eu si el eram aia care puteau sa faca asta. Dar acum nu mai sunt asa de sigura. Revenind... mi-am canalizat energiile, si am uitat de tot ce era in jur, de absolut tot. Oameni apropiati, scoala, cum sa port o conversatie. Intrasem pe pilot automat, si nici nu-mi dadeam seama. Cel mai grav a fost ca am stricat atunci niste relatii cu oamenii la care tineam cel mai mult, si de la care aveam oarece pretentii, fata de care imi permiteam sa arat asa cum eram de fapt - daramata, si plansa, si nedormita, si nu stiu daca o sa mai fie vreodata ce au fost. Singurul lucru care m-a tinut in picioare atunci, ca si persoana, a fost credinta ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate si o sa-mi aranjeze si mie viata[care il includea si pe tipu'asta]. Si m-am rugat, si m-am rugat si atat. Oamenii din jur au vazut ca asa eram si ca nu era prea probabil sa pot sa ies din starea asta asa ca s-au obisnuit cu ea, si cu mine asa cum erau. Ce a fost cel mai grav a fost ca si eu ma obisnuisem cu mine asa. Si asa au trecut 2 ani, pe care eu i-am irosit [si spun asta cu mana pe inima, stiu ce puteam sa fac si ce am facut de fapt - am facut nimic!] fara sa-mi dau seama, asteptand sa se intample ceva si straduindu-ma sa fiu potolita, sa fiu cuminte pana cand se va intampla minunea care sa ma faca fericita. Si mi-am dat seama ca 1. fericirea mea nu era unde o cautam. 2. fericirea mea nu era persoana la care o cautam. El avea fericirea lui cu alta persoana, extraordinara de altfel, dar care, in definitiv, nu eram eu. Asa ca a trebuit sa ma obisnuiesc cu asta. A fost greu, a fost contradictoriu si desi incercam sa spun si sa cred ca eram ok, nu am fost. De data asta nu am mai fost singura, printr-o coincidenta incredibila a aflat o prietena buna, si asta i-a clarificat cateva chestii despre mine, despre eu aia care avea aerul asta trist, si apasator, si de ce sunt asa. Nu m-a ajutat ea, drept vorbind, prea mult concret, dar aveam sentimentul ca e alaturi de mine, cand stateam si ma uitam in gol, sau cand trebuia sa ies cu prietena lui si ma simteam... aiurea. Asta mi-a luat ceva timp, pentru ca asa sunt eu, ma atasez usor si ma dez-atasez extrem de greu. Si, cred ca 75-80%, chiar am reusit. vara asta mi-a facut bine, poate chiar mai bine decat toate celelalte precedente, desi nu a fost atat de plina de activitati sau lume noua, desi a fost si astea. Am realizat ca pot sa ma schimb, chiar daca imi ia o vesnicie, ca pot sa fiu uneori o persoana placuta, si ca unora chiar le face placere sa stea cu mine. Cred ca am sanse sa redevin macar un pic asemanatoare cu persoana care eram in clasa a 8-9a, desi oameni care m-au cunoscut atunci si acum[sarind 4 ani], imi zic ca sunt la fel. Mi-am dat seama ca viata mea nu se termina[sper] cu el, dupa cum nici nu a inceput pe bune. Si chiar daca inca ma uit la el si singurul lucru care-mi trece prin minte e 'He's the one I want.', o sa trec si peste asta. Am nevoie de timp, de vreme buna, de prieteni si de muzica. Si bineinteles, de mine.

Well, there you have it. One big fat confession like no other. Ovidiu, acum stii si ce ma bantuie, in cazul in care mai citesti chestia asta care ar vrea sa fie blogul meu.

Cheers. Am intarziat si ieri la teatru si azi la copii, si am ars si o oala de mancare ca sa scriu chestia asta, dar nu-mi pare rau. Prea mult.



Parov stelar ft. lilja bloom - Shine

10 days challenge. Day 9

Day Nine: Two smileys that describe your life right now.


asta ar fi putut fi chiar interesant intr-o alta perioada, gen anul trecut pe vremea asta. Acum...

:-" - pentru ca de multe ori prefer sa ma fac ca ploua in legatura cu mai multe chestii. Inca ma mai preocupa o gramada de prostii, si inca ma framant cu chestii irelevante, pentru ca asa sunt eu, dar parca nu la fel ca alta data.

8-} - pentru ca odata ce mi-am tuns podoaba capilara m-am ales cu o funny face demna de Barbra Streissand.

10 days challenge. Day 8

cu intarziere de o zi.

Day Eight: Three turn ons.

parca am mai facut asta odata... well

#1. mainile! daca un tip reuseste sa imi faca un masaj fara sa fug de durere cum fac de obicei, are unda verde, chiar si terminatiile mele nervoase il plac!

#2. fotografi/muzicieni/artisti. sa fim seriosi, o mare parte din fetele de pe planeta se dau in vant
dupa artisti. Eu nu fac exceptie la faza asta. Primele doua categorii sunt favorizate, si pana acum am avut norocul[eh, si ce mai noroc.....] sa dau chiar de doi tipi care au ambele aptitudini, deci trag speranta si in continuare.

#3. inteligenta. Well, this is kind of a touchy subject. Am mai discutat asta inainte cu alte persoane. Eu sustineam[si inca sustin] ca nu pot s-o fac cu un tip care nu e inteligent. Replica unei prietene a fost: ,,ca doar nu ti-o tragi cu creieru' lui." True, dar inteligenta e, pentru mine, a massive turn-on.

10 days challenge. Day 7

Day Seven: Four turn offs.

ahaha. nu pot sa cred ca o sa scriu asta.

#1. un tip care vorbeste tot timpu' despre el. Serios acum, s-ar putea sa nu vreau sa stiu de cate ori pe saptamana mergi la sala, te-ai gand
#2. a puppy-like boy. genu' ala de tip pe care niciodata nu-l vei supara cu nimic pentru ca el e atat de la picioarele tale.
#3. un parfum naspa [ sau doar mireama de transpiratie]. need I say more?
#4. cocalari - brr, mi se face piele de gaina doar cand ma gandesc la bling bling, la cei mai baieti destepti si tot tacamu'.

10 days challenge. Day 6

Day Six: Five people who mean a lot (in no order whatsoever)

So they have to mean a lot, not necessarily in a good way, right?
Pentru mine e destul de greu de ales, pentru ca eu ma atasez/leg foarte repede de oamenii cu care intru in contact, in diverse feluri. Asa ca o sa fie greu sa aleg doar 5 oameni care inseamna ceva [mai mult] pentru mine.

But here goes:

#1. Nico, Heliana.
#3. S. & A.
#5. Denisa S.


in alta ordine de idei, Let's do it, Romania mi s-a parut o initiativa buna realizata nu atat de bine. Daca unii din noi au venit chiar entuziasmati de ideea acestui program, ceva din entuziasm s-a pierdut pe parcurs. Undeva intre adunatul de gunoaie dupa cei care se presupune ca adunasera deja prin diverse locuri, lipsa de chef a unora[parca nu ar fi fost o activitate voluntara], si indiferenta fata de ceilalti, well, mi s-a uscat cheful. Unii s-au dus direct acasa, dupa prima portie de gunoaie, unii de la jumatatea celei de-a doua. Nu pareau prea interesati. Ma bucur ca am primit tricou totusi! xD

10 days challenge. Day 5

Day Five: Six things you wish you’d never done.


#1. Playing w/ some people's minds. Used to be very good at it.
#2. Building this wall around me, because now I don't know how to tear it down.
#3. Falling for A. this is the biggest mistake of my life
#4. Staying away from certain people - I missed a lot of fun.
#5. Living my life on fast-forward, like something huge would be happening the moment after this one, so I skipped this one.
#6. Always making the wrong decisions. Somehow I end up doing the same wrong things every time......

10 days challenge. Day 4.

Day Four: Seven things that cross your mind a lot.


1. Haine, haine, de unde imi cumpar haine noi?
2. De ce sunt atat de incapabila?
3. Cine zis/facut ....?
4. Cand o sa fiu si eu un om normal, cu sperante, vise, asteptari si mai ales viata de om normal?
5. Oare azi va fi ziua cand totul va fi ca in clasa a noua?
6. Sper sa nu ma asculte la romana.
7. Intr-o buna zi... sper sa fiu macar la fel de super ca si S., din toate punctele de vedere, asa cum e si ea.


Lifehouse - Somebody Else's Song

10 days challenge. Day 3

Day Three: Eight ways to win your heart.

hmm, this is serious! lemme think.

#1. Be funny! Irony and sarcasm count too, wittiness is included.
#2. Listen to jazz.[optional, but gives a huge bonus] , or be interested in books, photography, music, paintings, or sth. It's nice to know you like something like I like some of the things mentioned before.
#3. Stay up late with me, look at the stars and talk about everything[I have a pathological need to understand feelings, and one that keeps me from sleeping]
#4. Be optimistic [ because I'm the opposite.]
#5. Act like a man, talk like a man, be a man.[but wear a nice perfume, not your natural odour!]
#6. Act crazy at least once in a while. Do random cute stuff. I loove being surprised.
#7. Huuuug me like you mean it, and smile to me.
#8. Last but maybe the most important, be honest. I want to know what makes you the way you are, but please be honest, just the way I try to be.

Lines

Lines

written at a small distance from my House, and sent by my little Boy to the Person to whom they are addresssed

It is the first mild day of March:
Each minute sweeter than before,
The red-breast sings from the tall larch
That stands beside our door.

There is a blessing in the air,
Which seems a sense of joy to yield
To the bare trees, and mountains bare,
And grass in the green field.

My Sister! ('tis a wish of mine)
Now that our morning meal is done,
Make haste, your morning task resign;
Come forth and feel the sun.

Edward will come with you, and pray,
Put on with speed your woodland dress,
And bring no book, for this one day
We'll give to idleness.

No joyless forms shall regulate
Our living Calendar:
We from to-day, my friend, will date
The opening of the year.

Love, now an universal birth,
From heart to heart is stealing,
From earth to man, from man to earth,
--It is the hour of feeling.

One moment now may give us more
Than fifty years of reason;
Our minds shall drink at every pore
The spirit of the season.

Some silent laws our hearts may make,
Which they shall long obey;
We for the year to come may take
Our temper from to-day.

And from the blessed power that rolls
About, below, above;
We'll frame the measure of our souls,
They shall be tuned to love.

Then come, my sister! come, I pray,
With speed put on your woodland dress,
And bring no book; for this one day
We'll give to idleness.

William Wordsworth - Lyrical ballads (1800)

10 days challenge. Day 2

Day Two: Nine things about yourself.

1. Sunt extreeem, dar extreeem de pasiva cand vine vorba de relatii cu oameni, mai ales apropiati. As vrea sa ma schimb, dar truth be told, nu stiu cum. Asa ca astept ca ei sa faca/propuna ceva ca eu sa accept bucuroasa.
2. Nu ma pricep sa refuz. Decat foarte rar si atunci e categoric.
3. Imi cheltui aproape toti banii inutil[adica pe haine si carti.]
4. Imi place biserica mea, oamenii cu care ma intalnesc acolo. Mi-am recapatat credinta in Dumnezeu.
5. Nu sunt obisnuita sa cer ajutor. De fapt, nu sunt obisnuita sa am nevoie de ajutor. Dar asta s-a schimbat si incerc sa verbalizez si nevoia de ajutor.
6. O sa dau la o facultate care nu e prima mea optiune/pasiune.
7. Mi-a placut acelasi tip timp de 4 ani, dintre care 2 si jumatate constient. Incerc sa trec peste asta in mod curent.
8. Una din dorintele mele e sa vad lumea, sa fac multe fotografii si sa-i ajut pe cei defavorizati dintr-un loc uitat de lume.[bine, cateva din dorintele mele sunt astea...]
9. Incerc sa re-devin cine am fost, dar o varianta imbunatatita. Si sper ca o sa reusesc asta in urmatoarele 12 luni. Dar voi avea nevoie de ajutor. Sper sa-l si primesc.



ma rooog! :)))

10 days challenge. Day 1

day 1. 10 things I want to say to one person./10 different persons.

1. Adio, Sorin![ a iesit inainte sa-i pot raspunde]
2.De ce nu intri niciodata pe mine?
3. Unde gresesc de anu'asta pare ca ne-am intors iar in clasa a 10-a cand eram asa de distante?
4.Hai sictir.
5. Daca vrei sa schimbi ceva, nu sta acolo, asteptand sa plec. Zi ceva si o sa se intample ceva.
6.Mi-e extrem de dor de tine.
7. Mai am de facut o bratara.
8. Habar nu am ce am de invatat pentru maine, madame!
9. Ma inspiri cu fiecare cuvant si fiecare fotografie. Sincer, esti cea mai grozava persoana din viata mea.
10. A fost dragut ce ai facut pentru mine ieri, poate nu intentionat, dar m-am simtit taare bine. Imi pare rau ca am fost asa de abrupta.



Neil Diamond - sweet caroline

Indeed.

"If the whole universe has no meaning, we should never have found out that it has no meaning: just as, if there were no light in the universe and therefore no creatures with eyes, we should never know it was dark. Dark would be without meaning."

C.S. Lewis - Mere Christianity

Ei na.

Mda. A inceput scoala. Ultimul an, se termina cu bacu' si atestatu'. No more high school life, no more supposedly best years of life. No more hideous outfits, no more annoying teachers, hopefully no more wasted time!

This year kicked off on a rather high note, I could say. Sau cel putin asta e parerea mea. Am fost aproape toti in prima zi de scoala (con), dar asta nu ne-a impiedicat sa ne pozam [pro], sa ne pupam [ pro..sorta], sa ne zambim [pro]. Pentru prima data de cand stiu eu diriga a acceptat sa apara intr-o poza cu clasa [pro!], si noi am stat cu totii la o singura masa [pro] cand am fost la suc [pro again ca asta nu s-a intamplat prea des]. Ca fiecare s-a asezat langa cineva de care s-a simtit mai apropiat, asta e alta treaba. Nu asa sunt oamenii? Ca fiecare a vorbit cu cine a fost mai aproape, e logic, ca doar te-ntelegi cu ei, de-aia te-ai asezat langa ei la masa, sa puteti vorbi 'de-ale voastre', si doar nu era sa tipi peste masa la un coleg[decat daca e extrem de necesar]. Una peste alta, a fost simpatica ziua asta, mi s-a parut ca a fost mai multa veselie ca anu'trecut pe vremea aia, si mai multe fete zambitoare. Sigur ca nu eram prea fericita ca tre' sa ma intorc la scoala [ mai ales ca habar nu aveam cum sa ma imbrac pentru scoala, parca n-ar mai fi existat anii trecuti si as fi trait toata viata in pantaloni scurti, maieuri, fuste si rochii de vara], dar nici nu a fost atat de oribil pe cat ma asteptam.

Toate bune si frumoase pana aici. Dupa prima zi a urmat ce-a de-a doua, in care oamenii s-au asezat in banci aproape la fel cum erau asezati si inainte[va surprinde chestia asta?]. Bineinteles ca nimeni nu doreste sa-si paraseasca zona de confort si sta cu cei de care se simte[si stie probabil ca este] acceptat. Bineinteles ca vorbeste cu ei, rade cu ei, si face ce a facut si pana atunci[aici se include barfa].

Surprinde pe cineva?

Pe mine nu. Si cred ca nici pe altii.

Si atunci se gasesc voci [pe care le condamn doar partial] care sa sustina ca vai, noi nu suntem uniti, ca inca stam pe bisericute, ca nimeni nu vorbeste cu cei din afara zonei sale de confort, ca nu suntem uniti, ca de ce nu incercam sa fim. Nimic nou, mereu am zis asta unii despre altii. Dar de aici pana la a parea chiar jigniti de aceste cuvinte mi s-a parut intotdeauna ca e o cale destul de lunga. Oameni buni, ati uitat ca si voi faceti parte din colectivu' ala pe care il criticati de zor? Si ca poate ar trebui sa miscati si voi macar un degetel, nu ca sa aratati cu el catre ceilalti si ca ziceti ca ei-s de vina, ci sa-i chemi sa purtati o conversatie? Serios acuma, e destul de usor ca fiecare sa stea cu gasca lui [ ca doar e cool, si oamenii cool nu initiaza conversatii cu cei care nu-s cool, oamenii un-cool se duc la cei cool ca sa le vorbeasca] si sa astepte ca altii sa vina la el sa initieze o discutie. Si e la fel de usor ca, in timp ce stai si astepti, sa te si plangi ca ceilalti nu-si dau seama ca tu ai chef de socializare cu ei, dupa ce 3 ani nu ati vorbit de 5 ori mai mult decat strictul necesar.


Hai sictir.


A, da, si pentru cei care idealizeaza imaginea liceului, cu prieteni, si unitate, bla, this should bring you back to earth.

You, sir, you are an asshole.

S., Sy., A.A.... we deserve to be happy too!

It's not fair that she gets all the happiness in the world and we get.., well, we get the chance to be annoyed with car insurrance.

We should be happy too, you know. We *will* be, hopefully...

but, as it turns out, not today.



Tyler Hilton - You ll Ask for Me

She said.

I just don’t understand why people choose to suffer alone. We all suffer. We all have things flying through our heads at a mile a minute- we are all experiencing. Am I wrong? Am I the only one who has worries, dreams, hopes, and fears? No. Then why do we keep so much to ourselves. It’s not meant to be like this. We aren’t supposed to be stuck in a building for over six hours a day by ourselves. If we don’t talk about what’s on our hearts, that’s practically what we are- entirely alone. Everyone else just fills the moments with small talk. Well for me, that’s not enough. Let’s get real. Sometimes I long to just stand up in the middle of class and shout, “STOP. LISTEN.” and tell my whole life story to the entire class. Every struggle, every tear, everything. What if every single person did that. If we all let go, then no one could judge anyone. And if they still did, what does it matter? God loves us more than we could ever know- that’s what matters. We are all human. We all feel. Don’t you get it? We are the same. A bagger at a grocery store, a successful real estate agent, the carpenter finishing my basement, a sixteen year old high school student- we are the same. Yes we have different backgrounds, different obligations, and different dreams. But we have all experienced pain. We are all living on this planet temporarily. We all will reach the day where we stand in front of the Father and be either thrown into the fiery lake of burning sulfur or enter the gates of heaven. How am I supposed to sit in Precalc learning limits when there is a classroom full of people around me who just don’t get it.

Kelly Havens.


[via]




Glee Cast - Defying Gravity

I.e.

Dr. Gregory House: What do you expect me to do? Break down and apologise? Beg Chase to come back?

Dr. Allison Cameron: No, I expect you to do what you always do - make a joke and go on. I expect you to be just fine. I'll miss you.

the path of life.

Şi îmi pare atât de rău că şi eu am ajuns să cred asta.

Ce naiba?

Jur ca n-aş înjura dacă n-ar fi vorba de un picior care m-a excitat.

Şi ghici ce.

Era al tău.


TU du du dum.