Mda. A inceput scoala. Ultimul an, se termina cu bacu' si atestatu'. No more high school life, no more supposedly best years of life. No more hideous outfits, no more annoying teachers, hopefully no more wasted time!
This year kicked off on a rather high note, I could say. Sau cel putin asta e parerea mea. Am fost aproape toti in prima zi de scoala (con), dar asta nu ne-a impiedicat sa ne pozam [pro], sa ne pupam [ pro..sorta], sa ne zambim [pro]. Pentru prima data de cand stiu eu diriga a acceptat sa apara intr-o poza cu clasa [pro!], si noi am stat cu totii la o singura masa [pro] cand am fost la suc [pro again ca asta nu s-a intamplat prea des]. Ca fiecare s-a asezat langa cineva de care s-a simtit mai apropiat, asta e alta treaba. Nu asa sunt oamenii? Ca fiecare a vorbit cu cine a fost mai aproape, e logic, ca doar te-ntelegi cu ei, de-aia te-ai asezat langa ei la masa, sa puteti vorbi 'de-ale voastre', si doar nu era sa tipi peste masa la un coleg[decat daca e extrem de necesar]. Una peste alta, a fost simpatica ziua asta, mi s-a parut ca a fost mai multa veselie ca anu'trecut pe vremea aia, si mai multe fete zambitoare. Sigur ca nu eram prea fericita ca tre' sa ma intorc la scoala [ mai ales ca habar nu aveam cum sa ma imbrac pentru scoala, parca n-ar mai fi existat anii trecuti si as fi trait toata viata in pantaloni scurti, maieuri, fuste si rochii de vara], dar nici nu a fost atat de oribil pe cat ma asteptam.
Toate bune si frumoase pana aici. Dupa prima zi a urmat ce-a de-a doua, in care oamenii s-au asezat in banci aproape la fel cum erau asezati si inainte[va surprinde chestia asta?]. Bineinteles ca nimeni nu doreste sa-si paraseasca zona de confort si sta cu cei de care se simte[si stie probabil ca este] acceptat. Bineinteles ca vorbeste cu ei, rade cu ei, si face ce a facut si pana atunci[aici se include barfa].
Surprinde pe cineva?
Pe mine nu. Si cred ca nici pe altii.
Si atunci se gasesc voci [pe care le condamn doar partial] care sa sustina ca vai, noi nu suntem uniti, ca inca stam pe bisericute, ca nimeni nu vorbeste cu cei din afara zonei sale de confort, ca nu suntem uniti, ca de ce nu incercam sa fim. Nimic nou, mereu am zis asta unii despre altii. Dar de aici pana la a parea chiar jigniti de aceste cuvinte mi s-a parut intotdeauna ca e o cale destul de lunga. Oameni buni, ati uitat ca si voi faceti parte din colectivu' ala pe care il criticati de zor? Si ca poate ar trebui sa miscati si voi macar un degetel, nu ca sa aratati cu el catre ceilalti si ca ziceti ca ei-s de vina, ci sa-i chemi sa purtati o conversatie? Serios acuma, e destul de usor ca fiecare sa stea cu gasca lui [ ca doar e cool, si oamenii cool nu initiaza conversatii cu cei care nu-s cool, oamenii un-cool se duc la cei cool ca sa le vorbeasca] si sa astepte ca altii sa vina la el sa initieze o discutie. Si e la fel de usor ca, in timp ce stai si astepti, sa te si plangi ca ceilalti nu-si dau seama ca tu ai chef de socializare cu ei, dupa ce 3 ani nu ati vorbit de 5 ori mai mult decat strictul necesar.
Hai sictir.
A, da, si pentru cei care idealizeaza imaginea liceului, cu prieteni, si unitate, bla, this should bring you back to earth.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu