Sunt putine lucruri la care tin cu adevarat.
Si sunt putine actiuni pe care le repet, si care ajung sa ma defineasca.
Cuvantul ,,cheers" la finalul a ceva e unul dintre ele.
Ma seaca sa stiu ca acum cineva il foloseste in vazul meu. Adica nu era sa pun embargo peste ,,cheers", dar sincer acuma, nu se putea gasi o alta formula de salut?
Pare trist, eu m-am revoltat cand mi-am vazut copilasul folosit de cineva care nu eram eu. Am simtit clocotind in mine furia unei legiuni romane pregatita de atac. Cum indraznea cineva sa imi rapeasca din teritoriu? Mai ales, de unde stiusera sa dea de el, chiar de bucata aceea atat de aproape de sufletul meu?
Nu stiu de unde-a luat-o, dar eu imi vreau ,,Cheers"-ul inapoi.
3 comentarii:
o să căsăpim cheers-ul afară din ea!!!!
:)))))
Nu cred ca vrea sa mi-l dea inapoi, am vazut-o azi si parea cam sictirita de prezenta mea.
îl luăm cu forţa!
adică ce sandalele noastre drept are ea să faca aşa ceva?! [-x
nu se aprobă.
Trimiteți un comentariu