in ton cu discutia de azi.
[post pentru mine, pentru ca nu credeam ca ceva se va schimba vreodata,
si pentru cei care mi-au zis ca am ramas neschimbata.]
azi m-am produs si eu la romana. Era vorba despre Arghezi, cu care eu am avut perioade lungi de love-hate, cumva legate de relatia mea cu credinta in Dumnezeu. Am avut o dezbatere, si am vorbit mult. prea mult. cu mult mai mult decat voiam. 2 remarci ar fi trebuit sa ma scoata nevatamata din ora. N-a fost asa.
Arghezi a cautat toata viata un semn, ceva care sa-i justifice simtirile launtrice privitoare la Cineva de sus. Si nu l-a gasit. Asta ma face sa ma gandesc [inevitabil] la mine. Saptamana trecuta a fost all about self-discovery. Undeva in februarie anul asta, aveam o tema cu semnele de la Dumnezeu, si in ziua in care trebuia sa o prezint nu am mai prezentat-o. In schimb, ceva s-a intamplat in ziua aia, ceva care nu s-ar fi putut intampla niciodata, nici intr-o mie de ani. In ziua aia am zis ca e un semn, si l-am uitat. Pe 4 septembrie, am avut parte de un alt semn. Un semn si jumatate cu indulgenta, ziua aia e oarecum memorabila. E foarte probabil ca pe 5-6 octombrie sa fi avut parte de un alt semn.
Pana ieri nici nu mi-am adus aminte ca am avut parte de semne inainte de ultimul. Pur si simplu nu m-am gandit niciodata la ele cu adevarat ca la niste semne. Si azi, cumva, in timpul primei ore de romana, am avut o revelatie, care a fost egala ca marime cu cea din decembrie [adica uriasa]. Eu am primit semne. Daca vreau sa le iau asa. Eu nu prea iau chestii asa cum sunt, am constatat. Sau fac asta, dar apoi stau si le re-analizez. Intrebarea pe care mi-am pus-o: vreau sa le primesc ca pe niste semne? Si mi-a venit in cap versetu' asta. ,,Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-altul; dar omul nu ia seama” (Iov 33.14). Si in mod incredibil [pentru ca nu mi se intampla asta *niciodata*], mi-am amintit cum m-am simtit in ziua aia din februarie. Ca si cum in sfarsit primisem confirmarea ca Dumnezeu exista. Si apoi mi-am amintit si de 4 septembrie, am simtit la fel. It was so clear I had no idea how I could miss is or misunderstand it. Apoi am gasit versetele astea[(dez)avantaju' de a lucra cu 2 Biblii - ,,In those days when you pray, I will listen. If you look for me wholeheartedly, you will find me." Jeremiah 29. Ori ieri [adica duminica], a fost o zi extrem de plina de inteles, si daca mi se permite, de raspunsuri. Si am fost fericita ca am primit un raspuns. Si asta m-a facut sa cred[si sa-mi amintesc] ca semnele nu vin cand le chemi tu, decat daca Dumnezeu vrea asta.
I think it's ok to ask the Lord for a sign. It's up to Him if He chooses to give us one.
Si eu a trebuit sa ma schimb, eu care sunt asa de incapatanata cand vine vorba de schimbare, ca sa pot sa vad asta.
,,Afraid, confused, without a road map. The choices we make in those moments can define the rest of our days. Of course, when faced with the unknown, most of us prefer to turn around and go back. But once in a while, people push on to something better. Something found just beyond the pain of going it alone, and just beyond the bravery and courage it takes to let someone in, or to give someone a second chance. Something beyond the quiet persistence of a dream."
(One Tree Hill)
Si ma bucur ca m-am schimbat.
Cheers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu